Foarte mulți credincioși în ziua de astăzi vor sa fie eliberați de Dumnezeu. Dar El nu vrea doar să te elibereze, ci vrea să te ajute să umblii în victorie.
Nu te mai ruga să ia Dumnezeu lucrurile de la tine, pentru că El ți-a dat capacitatea să lupți împotriva lor. Dumnezeu te-a uns să te împotrivești lucrurilor pe care Îi ceri să le îndepărteze. Noi am fost creați să ne închinăm; am fot chemați, deasemenea la război spiritual.
Robia este rea; bătălia este bună. Robia te face rob; bătălia te face soldat. Robia are loc în Egipt; bătăliile în Țara Promisă. Dacă ai parte de lupte, înseamnă că ai fost eliberat din Egipt, iar asta înseamnă că este un lucru bun. Și nu doar că ai fost eliberat, dar ești în drum spre Țara Promisă și ca să intri în posesiunea acelor lucruri, trebuie să lupți.
În cazul eliberării, Dumnezeu lucrează pentru tine, însă când vine vorba de stăpânire, El lucrează prin tine.
Dumnezeu ne eliberează de demoni, dar nu și de bătălii.
Neascultarea unei generații devine înfrângerea următoarei generații, la fel cum sacrificiul unei generații devine fundamentul următoarei generații. Nu ești responsabil de ce ți-a fost dat mai departe; ești responsabil de modul în care reacționezi la ce ți-a fost dat. Părinții tăi îți decid istoria, însă propriile tale alegeri îți decid destinul și în același timp, moștenirea pe care o lași mai departe generațiilor viitoare.
Autoritatea credinciosului este mai mare decât accesul vrăjmașului. Cu o asigurare poți să îți asiguri viața, dar Dumnezeu îți oferă o acoperire totală de protecție plătită prin sângele lui Isus.
Scopul armurii noastre spirituale nu este să obținem victoria, ci să stăm în picioare în victoria care a fost deja câștigată pentru noi. Partea din viața ta asupra căreia diavolul nu are control este mult mai puternică decât părțile pe care le controlează el.
Fiecare cuceritor obține victoria după o bătălie. Noi însă, avem victoria înainte de bătălie. Nu lăsa ca veșmintele cu care ești legat să te împiedice să ieși din mormânt. Lazăr a ieșit afară din mormânt la chemarea lui Isus, chiar dacă era legat.
Nu aștepta ca Dumnezeu să trimită pe cineva să-ți scoată veșmintele funerare, ieși tu însuți din mormânt.
Lupta spirituală se duce cu arme spirituale. Rugăciunea este o armă, dar este și un câmp de luptă.
Unii sunt eliberați când se roagă cineva pentru ei, alții prin viața personală de rugăciune. Creștinii care se roagă sunt creștini puternici, iar cei care nu se roagă sunt creștini neputincioși.
Satan are un avantaj asupra sfinților adormiți spiritual; el îi poate cerne. Noi postim pentru că avem o chemare de îndeplinit, calamități de depășit, vrăjmași spirituali de cucerit și o legătură personală cu Dumnezeu de menținut. Sângele lui Isus are o voce și este o armă împotriva puterilor întunericului.
Apocalipsa 12:11 Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
Dacă vrei să folosești această armă a Cuvântului, atunci e necesar să înveți versete. Domnul Isus a spus că, atunci când v-a venit Duhul Sfânt, El vă v-a aduce aminte, dar Duhul Sfânt nu îți poate aduce aminte versete pe care nu le-ai memorat.
Nu lăsa problemele să-ți determine codul vestimentar mental. Mintea noastră trebuie să reflecte cine suntem, nu prin ce trecem. Gândurile noastre trebuie să fie pline de promisiunile lui Dumnezeu, nu de problemele vieții.
Săpunul funcționează doar atunci când îl aplici, când nu, nu funcționează. Așa este și cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Adevărul este mai mult decât date. Datele se schimbă; adevărul este stabil. Dacă nu lași situația să-ți schimbe revelația, atunci revelația ta îți va transforma situația.
Fiecare creștin are armura lui Dumnezeu, dar nu toți creștinii o poartă. Armura nu funcționează dacă nu este purtată. Faptul că suntem mântuiți ne protejează de mânia lui Dumnezeu, dar faptul că purtăm mântuirea ca un coif ne protejează de atacurile diavolului.
Armura lui Dumnezeu nu previne o „zi rea”, dar ne protejează să nu devenim o persoană rea. Dumnezeu ne unge pentru a câștiga bătălii spirituale, nu certuri cu oamenii. Nu îți irosi ungerea în bătălii la care Dumnezeu nu te-a chemat.
Dacă îți pierzi foamea după Dumnezeu, hrănește-te în mod forțat până când începe să-ți fie foame.
Amintește-ți, pocăiește-te și repetă faptele dintâi. Aceștia sunt trei pași simpli pentru a te întoarce la „dragostea dintâi”.
Mulți creștini ajung la epuizare pentru că neglijează slujirea Domnului. Foamea spirituală vine în urma hrănirii spirituale.
Perioada dintre izbăvire și stăpânire este de obicei marcată de o pustietate mizerabilă. Gândește-te la poporul Israel. Acesta a fost eliberat sau izbăvit de egipteni, dar nu a intrat imediat în stăpânirea promisiunilor și a Țării Făgăduite. Prima dată a fost necesar să treacă prin pustie, pentru că acolo trebuie să existe un schimb de mentalitate.
Modul în care răspundem în pustietatea spirituală va determina cât timp vom rămâne acolo. Nemulțumirea îți prelungește pustia spirituală;
Poporul Israel a stat 40 de ani în pustie, pentru că nu au învățat să-și folosească cuvintele și au cârtit. Isus a stat 40 de zile, pentru că în loc de cârtire, a rostit Adevărul. Mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu o micșorează perioada de pustie.
Când Dumnezeu tace în viața ta, asta poate însemna că ești supus unui test, nu că ești părăsit.
Atât de des, în perioadele de secetă, avem tendința să ne amintim lucrurile pe care ar trebui să le uităm și să uităm lucrurile pe care ar trebui să ni le amintim. Demonii vizitează locurile uscate, dar se stabilesc doar în locurile moarte.
Dumnezeu nu vrea să fie un mijloc de atingere a unui scop, chiar dacă acel scop este eliberarea. În loc să te plângi, închină-te Domnului.
Săpatul constant în trecut fără călăuzirea Duhului Sfânt ne face arheologi spirituali, nu fii și fiice. Creșterea în cunoașterea Domnului aduce nu numai libertate, ci și o victorie continuă.
Nu aștepta să plece vrăjmașul ca să începi să mănânci în prezența Împăratului.
Mai devreme sau mai târziu, ceea ce facem în ascuns va deveni public.
Deși duhul nostru este desăvârșit pentru totdeauna, sufletul continuă să ni se desăvârșească. Păcatul și eșecul tău nu sunt identitatea ta. Isus este identitatea ta.
Dacă vrei să te duci și să nu mai păcătuiești, trebuie să primești în dar faptul că Isus nu te osândește. Când noi ne scoatem masca, Dumnezeu ne va îndepărta vrăjmașul. Nu ești un fiu prin merite; ești un fiu prin naștere.
Moartea lui Isus pe cruce l-a învins și l-a dezarmat pe diavol.
Scopul lui Dumnezeu pentru omenire a fost ca ea să stăpânească, nu să fie eliberată. Dumnezeu crede în tine mai mult decât vei crede tu vreodată în El.
Orice nu este dat la o parte din viața ta, trebuie să te facă să te gândești că ești împuternicit să biruiești.
Dumnezeu vrea să treci de la:
- libertate la luptă
- eliberare la stăpânire
- robie la luptă
- a fi rob la a fi soldat
Fie umblăm în stăpânire asupra diavolului, fi e trăim sub stăpânirea lui, a păcatului. În loc să mergem din eliberare în eliberare, Dumnezeu intenționează ca noi să trecem de la eliberare la stăpânire.
Bătăliile sunt dovada că nu mai suntem robi. Viața în robie este rezultatul faptului că ai fost plin de demoni; viața de stăpânire este rezultatul faptului că ești umplut cu Duhul Sfânt.
Israel nu a primit ce i s-a promis; a primit doar lucrurile pentru care a luptat.
Ca să umbli în stăpânire trebuie să:
- ne bazăm mai mult pe Dumnezeu decât pe om,
- lucrăm cu Dumnezeu în loc să așteptăm să facă El totul,
- înlocuim văicăreala cu închinarea,
- renunțăm la gândirea sărăcăcioasă prin generozitate
- ne amintim ce a făcut Dumnezeu, nu ce nu a făcut.
Nu te mulțumi cu mană când Dumnezeu ți-a promis lapte și miere.
Dumnezeu nu îți ia ceva bun dacă nu are de gând să te binecuvânteze cu ceva mai bun. Tăierea nu este o pedeapsă; este o pregătire pentru o recoltă mai mare.
Eșecul meu este o pregătire pentru o revenire. Dacă ai impresia că ești îngropat, amintește-ți că ești doar plantat.
Vezi mai multe articole aici…
Rezumate Video
