Stiu ca acest subiect a produs multe controverse in randul celor credinciosi, din acest motiv, vreau sa elucidez dilema creata vis a vis de Duhul Sfant.
Ca sa avem o intelegere mai buna despre aceasta idee de „a primi Duhul Sfant”, vreau sa ne asiguram ca discutam aceeasi limba. Cu alte cuvinte, o sa abordam cele doua notiuni, care sunt adesea gresit intelese: Botezul cu Duhul Sfant si primirea Duhului la nasterea din nou.
Mi se pare foarte interesant că în biserica primară exista un interes extraordinar pentru botezul cu Duhul Sfânt.
Vedem asta de nenumărate ori. Atunci când existau oameni proaspăt convertiți, nu le ofereau învățături despre nu știu ce subiecte, ci despre botezul cu Duhul Sfânt.
Apostolii erau chemați tocmai pentru această umplere cu putere. Asta nu inseamna ca doar ei se puteam ruga pentru asa ceva.
Ce putem intelege, este ca această umplere cu puterea Duhului, trebuie să fie importantă.
Faptele Apostolilor 2:17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! v.18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.
Botezul cu Duhul Sfânt este tot un dar, pe care Domnul Isus îl oferă ucenicilor Săi.
Matei 3:11 “Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (sublinierea aparține autorului)
Termenul din limba greacă pentru botez, este același în amândouă cazurile. “baptizó”, se traduce prin scufundare, botez sau scufundare ceremonială.
Cred că botezul cu Duhul Sfânt, este o poartă de acces spre domeniul supranatural.
Termeni cu sens asemănător – botez cu Duhul Sfânt, umplut de Duhul Sfânt, umplut de puterea Duhului Sfânt.
Diferenta dintre botezul cu Duhul Sfant si nasterea din nou
În primul rând, este necesar să înțelegi, că botezul cu Duhul Sfânt sau umplerea cu puterea Duhului Sfânt, nu este unul și același lucru cu nașterea din nou, produsă în momentul convertirii.
În momentul în care ești născut din nou, Duhul Sfânt vine și locuiește în tine.
Efeseni 1:13 “Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit v.14 şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”
Pecetluiți în limba greacă este termenul “sphragizó”. Acesta se poate traduce, ca fiind sigiliul de la inelul împăratului sau o ștampilă cu semnătură proprie.
Atunci când te gândești la faptul că Duhul Sfânt te-a pecetluit, îți poți imagina că El și-a pus semnătura pe tine, în același fel în care un artist își semnează opera de artă.
În antichitate, semnătura era folosită ca o garanție pentru promisiunea făcută.
Contemporan vorbind, te poți gândi la o firmă, care își pune sigla sau logo-ul pe un anumit produs.
Pecetluirea în același timp, ca și semn al proprietății, are menirea să ofere siguranța, încuviințarea, respectiv garanția proprietarului.
Exact despre asta vorbește apostolul Pavel, atunci când face referire la pecetluirea cu Duhul Sfânt.
Isus însă, vorbește de cu totul altceva când le spune ucenicilor:
Faptele Apostolilor 1:8 “Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
Putere în limba greacă “dunamis”. Se traduce prin putere miraculoasă sau puterea supranaturală a lui Dumnezeu pentru a performa lucrări extraordinare.
În acest context, Duhul Sfânt vine peste ucenici, pentru a-i împuternici pentru lucrare.
După cum poți vedea, în toată cartea Faptele Apostolilor, acest lucru a avut o manifestare fizică și vizibilă. Aceasta a fost evidențiată prin darul vorbirii în alte limbi și prin prorocie.
Fapte 1:4 “Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care ”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. v.5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
Cu alte cuvinte, i-a făcut să înțeleagă, că simplul fapt că au fost cu El, nu este suficient. Doar pentru că ai o facultate sau un master, nu este suficient. Ca să fiu mai specific, nici dacă ai facultatea de teologie, nici dacă ai master sau doctorat, nu te califică ca să faci această lucrare. Tu ai nevoie să fii umplut de puterea Duhului Sfânt pentru a da randament maxim în lucrare.
În cazul ucenicilor, este destul de evident acest adevăr. Dacă te uiți cu atenție, observi că nici Isus nu și-a început lucrarea, până când nu a fost “uns cu Duhul Sfânt și putere”
Faptele Apostolilor 10:38 “cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”
(sublinierea aparține autorului)
Ioan 1:32 “Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.”
După cum în ziua Rusalilor s-a văzut peste cei aflați în camera de sus o limbă ca de foc, care este o reprezentare a Duhului Sfânt, în același fel, peste Isus a fost văzut un porumbel, care este tot un simbol al Duhului Sfânt.
Botezul cu Duhul Sfânt, este un act distinct de cel al nașterii din nou.
După cum lucrarea de sfințire, care este un proces, este diferită de lucrarea regeneratoare (nașterea din nou). Cea din urmă, se întâmplă în momentul în care îl accepți pe Dumnezeu în viața ta prin credință și crezi tot ceea ce El a făcut prin Isus Cristos. Nu este o altă Cale!
Evidente pentru diferentele dintre cele doua concepte
Acum, hai să privim la câteva evidențe clare, ale faptului că există o distincție dintre botezul cu Duhul Sfânt și primirea Duhului Sfânt în momentul convertirii.
Ioan 20:22 “După aceste vorbe a suflat peste ei, și le-a zis: “Luați Duh Sfânt!”
În acest pasaj, Duhul Sfânt care a venit în ucenici, reprezintă lucrarea regeneratoare sau nașterea din nou, ca rezultat al învierii lui Isus Cristos.
Aceasta, nu era nimic altceva, decât împlinirea promisiunii lui Isus mai dinainte de răstignirea Sa.
Ioan 14:17 “şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”
Putem deduce că această suflare, a fost nașterea din nou, din expresia “a suflat peste ei”. Termenul din limba greacă pentru “a sufla”, este „emphusaó”, care este același cu verbul folosit în Vechiul Testament, în Geneza 2:7 “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
Același verb se găsește și în Ezechiel 37:9 “El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!»’”
Folosirea acestui termen de către Ioan, exprimă faptul că Isus a suflat peste ucenici suflare de viață, adică Duh Sfânt, deoarece este folosit același cuvânt pentru suflare și Duhul Sfânt.
Această acțiune i-a făcut pe ucenici o creație vie în spirit, după cum în Geneza, Dumnezeu a suflat ca să facă pe om o făptură vie în trup.
Lucrul acesta nu s-ar fi putut întâmpla mai repede, pentru că Isus nu murise încă și nu înviase. Lucrarea regeneratoare a Duhului, este făcută pe baza acestui adevăr.
De observat, faptul că ucenicii au fost regenerați sau născuți din Dumnezeu, după care au primit botezul cu Duhul Sfânt, despre care le-a vorbit Isus.
Aceste două lucrări sunt independente una de alta, dar indispensabile pentru viața unui credincios.
Faptele Apostolilor 8:12 “Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei. v.13 Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau. v.14 Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. v.15 Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. v.16 Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. v.17 Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
Am subliniat anumite expresii, ca să evidențiez exact lucrurile despre care discutam anterior. Este foarte clar că ei au crezut ce le-a spus Filip. Mântuirea se primește prin credință, după cum am explicat în primul capitol. Deci, dacă au crezut, înseamnă că Duhul Sfânt a venit în viețile lor, pentru că erau născuți din nou.
Atunci, întrebarea se pune: De ce a fost necesară rugăciunea apostolilor pentru a primi Duhul Sfânt? Este clar, că nu pentru a fi regenerați sau convertiți cum s-ar spune, pentru că ei credeau deja în lucrarea lui Isus. Deci, rugăciunea apostolilor, a fost necesară ca să primească umplerea cu Duhul Sfânt, care se poate deduce din reacția lui Simon.
Faptele Apostolilor 8:18 “Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani”
Se pare că Simon a văzut o manifestare vizibilă, a ceea ce se numește primirea Duhului Sfânt. Te rog să te gândești dacă este forțată afirmația mea. Doar te provoc să ne mai uităm la câteva momente în care s-a întâmplat același lucru.
Fără nici un dubiu că Simon a văzut ceva, altfel pentru ce ar fi vrut să le dea bani?
Un alt pasaj, din care putem deduce că botezul cu Duhul Sfânt nu este unul și același lucru cu nașterea din nou, este convertirea lui Pavel.
Faptele Apostolilor 9:17 “Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, și a zis: “Frate Saule, Domnul Isus, care ți s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfânt.”
Din acest verset, putem înțelege că apostolul Pavel, a devenit urmaș a lui Cristos în momentul în care L-a întâlnit pe drumul Damascului, altfel Anania nu i-ar fi spus “frate”.
Așadar, Anania nu a venit să se roage pentru Pavel ca să fie convertit, ci să fie umplut de Duhul Sfânt. Adică să experimenteze același lucru ca și ucenicii în ziua Cincizecimii.
Pasajul menționat și contextul, nu specifică nimic despre o manifestare fizică, cu toate că același apostol spune despre sine:
1 Corinteni 14:18 “Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. v.19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.”
Eu cred că și Pavel a avut același fel de experiență ca și ucenicii la Cincizecime. Spun asta pentru că, oriunde vedem umplerea cu puterea Duhului Sfânt, vedem și o manifestare fizică a acestei revărsări.
Exemplul lui Corneliu și a celor ce erau cu el în casă este formidabil. Evreii credeau până în acel moment, că doar ei sunt poporul ales de Dumnezeu și nimeni alții.
În înțelepciunea lui Dumnezeu, El a ales să-și reverse Duhul Sfânt peste cei dintre neamuri, cum făcuse la Cincizecime. În momentul în care s-a întâmplat lucrul acesta, putem vedea o evidență clară a acestei umpleri.
Faptele Apostolilor “Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. v.45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. v.46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: v.47„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
Expresia “au văzut”, se află și în locuri în care nu există concluzia vorbirii în alte limbi. Cu toate că acest lucru se poate deduce, având în vedere că trebuia să fie o acțiune vizibilă manifestată.
Versetul 15 din capitolul 11 face o completare care nu lasă loc de interpretări, dacă a fost sau nu aceeași lucrare ca la Cincizecime.
Faptele Apostolilor 11:15 “Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început. v.16 Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’v.17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
Un alt pasaj grăitor pentru această învățătură, este tot în cartea faptelor.
Faptele Apostolilor 19:1 “Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici v.2 şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” v.3 „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” v.4 Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” v.5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. v.6 Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.”
Reluăm aceeași idee din toate pasajele posibile, ca să nu existe nici un dubiu cu privire la umplerea cu puterea Duhului Sfânt. Îmi doresc nu mai existe nici o confuzie între acest aspect și nașterea din nou.
După cum am spus mult mai devreme, aceste două lucrări sunt distincte. Nașterea din Dumnezeu este una, iar lucrarea de sfințire este cu totul alta. Nu poți și nu ai voie să le confunzi, pentru că rezultatele lor sunt diferite.
De reținut că, această acțiune a umplerii cu puterea Duhului Sfânt, nu trebuie se întâmple o singură dată și pentru totdeauna.
Faptele Apostolilor 4:31 “După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt, și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”
În Efeseni 5:18, ni se spune să fim plini de Duh. Tot timpul trebuie să fim așa. Această umplere trebuie să fie constantă. Această afirmație reprezintă un imperativ. Adică este ceva necesar, nu o dorință personală.
Cu alte cuvinte, ucenicii nu au fost umpluți și au rămas așa. Se pare că în timpul slujirii și a persecuției, a existat o golire de această putere, iar apoi a fost necesară o reumplere.
Această promisiune este pentru toți credincioșii, nu doar pentru cei din biserica primară și nici pentru cei mai “spirituali”.
Faptele Apostolilor 2:39 “Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
După cum am menționat de câteva ori anterior, botezul cu Duhul Sfânt este un dar. Repet acest adevăr, deoarece este imperios să crezi, că este pentru tine. Dumnezeu vrea să ți-l dea exact cum ți-a dat iertarea de păcate, fără plată și fără merite.
Galateni 3:2 “Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei?
Această întrebare retorică a lui Pavel evidențiază exact principiul menționat: Tu primești acest lucru ca pe un dar, nu pe baza eforturilor proprii.
Menționez acest principiu foarte răspicat, pentru că am văzut că se promovează o teologie făcută pe baza unui singur verset biblic. Lucru ce nu se face de altfel.
Faptele Apostolilor 5:32 “Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
De foarte multe ori, oamenii găsesc un prilej de poticnire în acest verset și cred că nu o să primească puterea Duhului Sfânt, pentru că nu sunt suficienți de buni.
Dacă te gândești despre tine, că nu-L asculți suficient pe Dumnezeu ca să primești acest dar, vreau să-ți spun că nu ai să-L asculți niciodată suficient ca să primești ceva.
Pentru că nu este vorba de ce poți tu să faci, ci de ceea ce El a făcut deja.
Nu vreau să fiu înțeles greșit. Să nu crezi că promovez o viață de neascultare sau de păcat, din contră! Apostolul Pavel spune că oricine se dedă unui lucru, este sclavul acelui lucru. Dacă te dai păcatului, ești rob al păcatului.
Viața ta trebuie să fie o reflexie a naturii lui Dumnezeu, iar El este sfânt.
Prin această afirmație, am vrut doar să evidențiez că în Împărăție totul se primește prin credință. Mai mult de atât, în Împărăția lui Dumnezeu primești lucrurile datorită Harului lui Dumnezeu, nu meritelor proprii.
Concluzie
Acum, ca poți să faci diferența dintre cele două, sunt sigur că poți să-ți răspunzi singur la întrebarea inițială.
Citește mai mult despre semnul umplerii cu Duhul Sfant.
Vezi resursele pe platforma.
