În cele ce urmează, vreau să ne uităm la câteva afirmații, care se vehiculează prin comunitățile creștine de astăzi și bineînțeles, să le comparăm cu ceea ce spune Scriptura.
Filozofia cesationista
Pentru aceștia lucrarea Duhului Sfânt prin intermediul darurilor din 1 Corinteni 12-14 și primele două slujbe din Efeseni 4:11 au încetat.
Motivul ar fi în înțelegerea lor ca “a venit ce este desăvârșit” (adică Biblia) – verset 1 Corinteni 13:8 “Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. v.9 Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; v.10 dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.
Mai adaugă și versetele următoare, care prezintă mai clar contextul, iar printr-o analiză contextuală, îți poți da seama că nu vorbește despre Biblie aici, ci despre Isus.
O analiză amănunțită ne face sa înțelegem că venirea Celui desăvârșit se referă la Cristos care este perfect și în fața căruia vom sta și atunci vom cunoaște toate lucrurile și totul va fi descoperit, dar in momentul de fata, cunoaștem în parte, înțelegem în parte.
Ce mi se pare ironic, este că ei afirmă că prorociile au încetat, limbile au încetat, că doar “a venit ce este desăvârșit”, dar cunoștința încă crește într-un mod accelerat, încât într-o singura zi ajungem să cunoaștem mai mult decât am cunoscut anii precedenți pe de-a întregul.
Atunci să se aplice doar la câteva aspecte ale versetului și nu la tot?
Mă îndoiesc!
Bineînțeles dacă ne uităm cu atenție în același cadru, ba mai mult, chiar următorul pasaj apostolul Pavel ne îndemâna sa căutam darurile, chiar aș putea spune ne poruncește.
1 Corinteni 14:1 “Urmăriți dragostea. Umblați şi după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți.”
Termenul grecesc pentru “urmăriți” din acest verset este “diókó” – acesta se traduce prin a alerga după un lucru până când pui mâna pe el, a căuta acel lucru sau sa urmărești un lucru cu stăruință. Altfel spus, s-ar putea traduce ca fiind o urmărire agresivă, în același fel în care un vânător își urmărește prada.
Umblați în limba greacă “zéloó”, care se poate traduce prin: Dornic, gelos, dornic de a obține ceva. Un cuvânt care poate imita sunetul apei care fierbe.
Cel mai corect s-ar înțelege: “a da pe dinafară”, din cauza fierberii. La figurat, se poate traduce “a arde cu zel”, adică să fie o pasiune în interiorul tău care să te mistuie și să dea pe dinafară. A fi profund angajat în ceva, să fii serios în căutare, să îți pui inima să caute un anumit lucru, să fii intenționat în ceva anume, să cauți cu nerăbdare.
Rădăcina cuvântului este “zélos”, adică să ai zel pentru un anumit lucru, să-ți dorești ceva cu gelozie, cu furie.
Deci, este de înțeles, ca dacă darurile ar fi fost doar pentru biserica primara, Pavel nu s-ar mai fi chinuit sa scrie aceste lucruri sau nu cred ca ar mai fi oferit o parte atât de mare darurilor în 1 Corinteni.
Apropo, termenul din limba greacă pentru “darurile duhovnicești”, este “pneumatikos”, care vorbește despre lucrurile spirituale sau tărâmul spiritual, nu neapărat despre daruri.
Rădăcina cuvântului fiind “pneuma”, care se traduce prin “spirit”.
Apostolul Petru are și el de spus ceva în această privință:
Faptele apostolilor 2:38 “Pocăiți-vă” le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. v.39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
Când Petru vorbește despre făgăduință, vorbește despre darul Sfântului Duh pentru că, întreg capitolul pune accentul pe acest lucru.
Fapte 2:17 “În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! v.18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.
Dacă aceasta făgăduința era și pentru copii lor și pentru cei care erau departe, adică pentru noi, asta înseamnă că darurile nu și-au încetat activitatea, pentru că acestea sunt manifestări ale umplerii cu Duhul Sfânt.
Marcu 16:17 “Semnele care-i vor însoţi pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi, v.18 vor lua în mâini şerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu-i va vătăma deloc. De asemenea, îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceştia se vor face bine.”
Aceste lucruri sunt pentru toți cei care vor crede. Nu este specificat nicăieri în întreaga Scriptură că această activitate va înceta.
Este surprinzător cum există oameni care afirma: “Noi căutam roada Duhului, pentru ca Pavel spune să căutam dragostea”, care este o poruncă bineînțeles, dar neglijează acest îndemn sau poruncă pe care Pavel o dă, de a umblă după daruri.
Ioan 14:12 “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl:”
Și ei spun că darurile, atât ale Duhului Sfânt, cât și primele două ale lui Isus, respectiv apostolul și profetul nu mai sunt necesare. “Ele au fost necesare doar in biserica primara.”
Întrebarea se pune: Am ajuns perfecți ca sa putem afirma ca nu mai avem nevoie de profet și apostol?
Întreb pentru că, întreg pasajul vorbește despre echiparea sfinților in vedere slujirii. Atunci, de ce oare evangheliștii, învățătorii și păstorii ar fi necesari pe când ceilalți doi nu?
Efeseni 4:11 “Şi El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alţii, evangheliști, pe alții, păstori şi învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, v.13 până vom ajunge toţi la unirea credinței şi a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; v.14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; v.15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Oare Agab să fi fost ultimul profet din Noul Testament? Sau Ioan care a scris Revelația?
Ei spun că astăzi nu mai avem nevoie de manifestarea Duhului Sfânt prin intermediul darurilor. Dacă tot eliminăm lucrarea Duhului, de ce sa nu le eliminăm și pe celelalte două, a Tatălui și a Fiului?
“Tatăl probabil i-ar fi sugerat Duhului Sfânt să se odihnească puțin, că a obosit să lucreze în biserica primului secol.” Nu am văzut niciunde în Scripturi ca Dumnezeu să lucreze separat, ci tot timpul a făcut-o împreuna.
Iar dacă pe timpul bisericii primare darurile ajutau la răspândirea Evangheliei, cu atât mai mult acum. Cred că este esențial, având în vedere că altceva nu ne-ar diferenția de alte religii ale lumii, care sunt morale și încearcă să facă bine și să trăiască în dragoste.
Biblic vorbind, nu avem nici o afirmație imperativă, care să ne spună să nu mai căutăm darurile, că s-a terminat cu ele. În schimb, după cum ai putut observa în cele menționate anterior, există afrimații care spun clar să căutăm darurile, să ne rugăm pentru ele și să le cerem.
Unii oameni nu au nici un dar
1 Petru 4:10 “Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. v.11 . Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”
Pilda talanților din Matei 25, este un alt exemplu al faptului că fiecare dintre noi are cel puțin un dar.
Concluzia la această pildă, este că, fiecare dintre noi primește daruri în funcție de capacitatea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Unii pot avea cinci daruri, alții două daruri și sunt persoane care, pot ajunge să aibă chiar mai multe pe parcursul vieții, dacă sunt credincioși în lucrul încredințat.
Această alegorie pe care Isus o spune, consemnează faptul că, unul a ajuns să aibă unsprezece talanți, pentru că a administrat corespunzător lucrul încredințat.
Alții, pe de altă parte, care au un singur dar, pot să fie lipsiți de credincioșie în acel singur dar și să îl neglijeze neaducând nici un beneficiu. Decizia e personală!
1 Corinteni 12:12 “Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.
v.13 Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.v.14 Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. v.15 Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup? v.16 Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup? v.17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
v.18 Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. v.19 Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? v.20 Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. v.21 Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” v.22 Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţ. v.23 Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,
v.24 pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, v.25 pentru că să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. v.26 Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. v.27 Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
Deci, nu poți spune că tu nu ai nici un dar sau nu ai nici o funcție și că nu ești nimic. Atât timp cât Dumnezeu a spus prin apostolul Pavel că, fiecare are o funcție și un rol de îndeplinit în trupul lui Cristos. Asta înseamnă, că are și un dar sau o combinație de daruri, care să-l ajute să îndeplinească acea funcție.
Dumnezeu iti ia darul sau chemarea?
Aceasta este o minciună a diavolului, care se mai promovează din păcate de la amvoane uneori, în anumite medii.
Romani 11:29 “Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.”
El este Tatăl luminilor și orice dar bun și perfect vine de la El. Ideea este că, nu ți-ai pierdut darul dacă nu l-ai folosit sau dacă ai greșit într-un fel sau altul și nici Dumnezeu nu ți-a luat darul.
Probabil că dacă ai crezut aceasta minciună, tu l-ai lăsat deoparte sau l-ai îngropat. Poate ți-a fost frică sau ai avut alte motive, dar asta nu te scuză. Oricum, Dumnezeu vrea să restaureze aceste lucruri în viața ta, dacă au fost îngropate sau neglijate.
Motive pentru care poți opri manifestarea chemării și a darului lui Dumnezeu în viața ta: minciuna vrăjmașului, ofensă, frică, intimidare, lipsa asumării responsabilității și lista poate continua.
O să mai discutăm despre responsabilitatea pe care tu o ai, vis a vis de darul și chemarea primită.
Pentru mai multe articole de genul acesta, te încurajez să vezi blog-ul viață din abundență.
