Până la finalul acestui articol vei înțelege care este diferența dintre faptele Legii și faptele credinței.
Este important să faci diferența dintre ele, ca să poți înțelege scrierile apostolilor.
De foarte multe ori vedeam scris despre fapte și credință în același loc și nu știam să delimitez cele două lucruri când venea vorba de mântuire. Mă gândeam eu: Fie scrierile ucenicilor se contrazic, ori ei înțelegeau Evanghelia diferit.
Unii spun că doar prin credință se poate primi mântuirea, fără fapte, iar altul spune că fără fapte credința e moartă. Până la urmă faptele sau credința mă mântuiesc?
Vezi tu, întrebarea nu este pusă corespunzător. Normal ar fi: Despre care fapte se vorbește în acest pasaj? Despre faptele Legii sau faptele credinței.
Efeseni 2:8 “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. v.9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”
Iacov 2:14 “Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? v.15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele v.16 şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? v.17 Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. v.18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele. v.19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară! v.20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? v.21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? v.22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. v.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire” şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” v.24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. v.25 Tot aşa, curva Rahav n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? v.26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă”
În esență, dacă te uiți la aceste pasaje, ai impresia că se bat cap în cap. Pavel spune ceva, iar Iacov parcă vorbește de cu totul altceva. În socetatea noastră, unii ar spune că Pavel este cu harul, iar Iacov este legalist.
Lucrurile nu sunt chiar atât de complicate, atunci când începi să te uiți la ele prin expresia termenilor menționați.
Faptele Legii sunt acele fapte pe care trebuia să le facă evreii pentru a primit iertarea de păcate sau îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu. Aceste fapte sunt cele cerute de Legea Mozaică.
Faptele credinței, sunt acele fapte care însoțesc credința noastră și certifică faptul că suntem mântuiți. Practic, ele sunt o dovadă a schimbării noastre.
Matei 3:8 “Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.”
Despre aceste fapte ale credinței vorbea Ioan în pustie saducheilor și fariselilor. Ei veneau să fie botezați, dar Ioan, practic le spunea că este necesar să se vadă o schimbare în viețile lor.
În concluzie, vreau să-ți spun că dacă până acum ai căutat să faci fapte ca să-l impresionezi pe Dumnezeu, este total greșit. Ce trebuie să faci, este să cauți să faci fapte ca să arăți ce schimbare a avut loc în viața ta.
Pentru conținut video, poți să urmărești canalul meu de youtube.